O lume intr-o fotografie

Am prevazut din nou momentele in care ma mangaiai pe crestet si imi cantai cu vocea ta lina si calda un vechi cantec din strabuni ce te-a marcat inca din copilaria ta, bunico. Am vazut cum ascultai linistita intamplarile mele din copilarie si cum radeai la fiecare nebunie facuta de o minte de copil naiv. Te-am privit in ochii tai mari si verzi, in care ma regasesc si astazi. Am ochii tai, bunico! Te-am strans cu atata pofta in brate si te-am tras in joaca de pletele tale lungi si albe ce se zareau prin baticul tau cel invechit de ani si ani, insa pe care il purtai si atunci. 

Am pasit cu tine in gradina si am cules merele cele coapte de soare, batute de ploi si suflate de vant. Ce gust bun au, bunico! Si perele sunt cele mai gustoase anul asta. Dar nucile, cu coaja tare si miezul cel gustos ... si alunele stranse de tarziu! Toate sunt gustoase. Doar tu le dai aroma necesara si imi readuci pofta.

Fara tine ,,la bunici,, nu mai e la fel. Totul pare pustiu, gol. Nu mai sade nimeni pe banca, la poarta sa ma intampine cand vin. Nu are cine sa ma stranga in brate cum o faceai tu, bunico. Nici pisicii nu isi mai au farmecul in joaca lor, nici catelul ce vesel sarea si latra a bucurie cand veneam. Nu mai e bunica sa se joace si sa ii hraneasca. Nici in casa nu imi mai citeste nimeni povesti si rugaciuni cu inteles.Vino inapoi! ... 

Din pacate, poze cu tine nu mai am. Realitatea m-a izbit din trecut in prezent, unde crunta realitate imi aminteste ca nu esti aici. Am doar amintiri... si cateva hartii invechite de timp,trecute si zgariate ce ma mai trimit din an in an cand in fac curat in cufarul cu amintiri.” -  este povestea de astazi pe care o impart cu voi, dragi cititori. Sa fiti mandri ca aveti bunici si sa ii respectati si iubiti mult!