Dezastrele ce aduc aminte de responsabilitati

Pe principiul se necesita un impas pentru a ne da seama de ce avem nevoie, de ce sa fim responsabili, de ceea ce am avut la un moment dat si nu am apreciat evenimentul tragic de la restaurantul Beirut este o noua dovada a inconstientei cu care muncim.

Vina este impinsa in terenul unuia sau a altuia; parintii sunt cei care incearca sa isi aline gandul ca cineva este vinovat fara doar si poate. Altii se intreaba cam mult si cauta raspunsuri pe care poate nu le vor gasi niciodata. Teoria conspiratiei este in floare doar ca rezultatul este acelasi: 3 tinere au murit cand aveau tot viitorul in fata.

Un astfel de dezastru aminteste de toate celelalte care le-am vizionat in ultima vreme. Avionul prabusit in munti inca nu s-a uitat. Aminteste de cum viata este crunta si pentru banii de care avem nevoie sa traim suntem dispusi sa facem compromisuri. Suntem intr-un cerc vicios din care nu putem iesi fara sacrificiul de a duce lipsuri. Acum se aminteste ca de fapt restaurantul nu avea asigurare, nu avea avizele la zi, nimeni nu instruise angajatele asa cum trebuia in cazul unei posibile tragedii de acest gen. Tocmai asta a lovit din plin.

Spunem ca nimic nu ne poate proteja si pregati in adevaratul sens al cuvantului pentru ce ar putea urma. Insa panica de a fi intr-o situatie fara precedent este inamicul numarul unu. Acum cand mai era o sansa nu s-a putut profita de ea. Acum cand tineretea putea sa le duca mai departe in viata nu s-a mai putut face nimic. A ramas insa marele semn de exclamare care sa ne aminteasca ca avem mai multe responsabilitati; ca fiecare decizie cantareste greu, ca legile nu sunta facute doar pe ochi frumosi. Nici avizele nu le-ar fi salvat pe fete insa instruirea lor le-ar fi putut face poate mai puternice sa razbeasca din flacarile ce le-au mistuit.