Daca totul este de vanzare atunci caut un loc in Rai

De-a lungul vietii ne punem la adapost pentru ce va urma. Agonisim si strangem averi pentru ca fie noi, fie cine a mosteni toate sa o duca mai bine. Si din acelasi spirit precaut cautam un loc de veci din timp, preferand sa vedem partea practica a lucrurilor.

Ajunsi la o varsta poate batranii vad lucrurile altfel. Gandesc pur practic si pragmatic ca nu trebuie sa supuna pe cei din familie unui chin prea mare, de la a gasi si pana la a cumpara un loc de veci. Caci totul este de vanzare, pana si groapa mortului. Devenise totul o afacere si de fapt continua sa mearga totul pentru ca un cimitir este mai nou locul in care se castiga din fiecare centimetru patrat costa o avere. Fie din motive practice si necesare de a fi alaturi de cei dragi care de asemenea au trecut in lumea de dincolo, fie din ideea ca este aproape de cei care raman in viata se doreste de fiecare data ca locul de veci sa fie cu precizie intr-un anumit loc.

Povestea merge cam asa: terenul este concesionat de la primaria locala pe o anumita perioada de timp in care nu se poate instraina acel loc. Se plateste impozit si pentru fiecare ocupant ce ajunge, inevitabil, aici se percepe o taxa. De la sine inteles caci nimic nu este gratis si abia in ceruri nu mai exista moneda de schimb. Doar ce primariile s-au gandit ca mai mult de 400 de lei nu ar avea de ce sa fie un loc de veci. Ce se intampla de fapt? Preotii fac in asa fel incat sa vanda locurile cu aproape triplul pretului. Ca de, salariile nu sunt de ajuns. Unii doresc o slujba extinsa, altii mai multi preoti la inmormantare deci nu poate fi totul la fel.

Daca totul este de vanzare as dori si eu un loc in Rai. Cu cat s-o vinde nu stiu dar sunt dispus sa dau si viata mea pamanteasca pentru asta!