Despre nimic si esential

Intalnesc in ultima perioada, in diferite medii si situatii, sau chiar in cercul de prieteni, oameni care sunt absolut onesti, curati la suflet si chip, dar care nu stiu sa relationeze corect si constant cu tovarasii de job / scoala / bere. Nu stiu daca ati observat, insa noi romanii suntem niste fiinte care nu stiu sa comunice, suntem parca inchistati in propria noastra viata, asemeni unor perle prinse in propria lor carapace, care pana la urma pot sau nu sa straluceasca sau sa se scufunde in oceanc, adica in societate. Ideea e ca parintii noastri au crescut intr-un mediu obscur, iar pana la urma spre ghininoul nostru ca generatie, noi crestem intr-o ambianta parca defecta, asemeni unui ceas care ticaie dar nu da ora exacta decat foarte rar, adica nu facem decat foarte rar sau mai deloc chestii care conteaza cu adevarat pentru noi.

Si in marea asta de oameni care se gandesc la nesentialul pe care il cred esential si incearca sa il descopere e foarte greu sa iti pastrezi mintea limpede. E cu adevarat greu sa astepti autobuzul sau sa iti vina randul, sau cum am patit astazi, la facultate, sa astepti ca "proiectele" colegilor tai sa fie corectate. Tensiunea plutea parca in aer, serparia plina de vipere si serpi mai putin veninosi era gata sa erupa la fiecare mica nedreptate comisa, adica fiecare lucrare "procesata" mai repede decat alta. 

Eu in general in viata am o teorie, mai corect spus o regula de la care nu ma abat! In momentul in care simt ca ceva sau cineva se interesecteaza cu parerile sau sentimentele mele, spun stop. Desigur ca uneori e primordial sa pierzi, adica sa nu reactionezi in situatiile in care consideri ca iti poti pierde rabdarea, tocmai pentru ca viata nu e meninta sa se consume cu nimicuri. Pana la urma energia e pretioasa nu? Mie imi place sa rabufnesc la chestii importante, insa la fel de mult imi place sa imi justic parerile. 

Astazi mi-am ridicat tensiunea arteriala, fata si respiratia mi-au devenit la fel de taioase ca a unui ciob de sticla, in momentul in care am fost involuntar acuzat ca sunt un insensibil. Dar asta este o alta teorie a nimicului si totusi esentialul....