Dispretuiesc fotbalul

Fotbalul a fost jocul copilariei mele. Parca deja vad iarasi verile calduroase in care bateam mingea la bunici. Imi aduc aminte de adidasii chinezesti rupti ce ii purtam pe parcursul celor trei luni de vacanta, imi aduc aminte de pofta nebuna de mancare ce o aveam seara, cand dupa o zi intreaga de alergat alaturi de colegii de joaca savuram pe terasa la racoare, rosii, castraveti, ceapa, slanina si branza din productia bunicilor.

Jucam fotbal, traiam cu fotbal si aer curat, vizionam de asemenea toate meciurile ale echipei mele de suflet, Steaua Bucuresti. Erau inca vremurile in care selectionerul de acum al nationalei Victor Piturca antrena Steaua, coincide cu momentul apartiei publice al lui George Becali la show-urile OTV, Madalin Ionescu, Nasu' Moraru de pe B1TV si altele...

A urmat apoi, Steaua din 2005 si inegalabila ei performanta. Echipa lui Olaroiu imi generase pentru prima data lacrimi in fata televizorului. Erau si nelipsitele scandaluri din Liga lui Mitica. Incepusem sa ii apreciez pentru George Becali, George Copos, Cristian Borcea. Eram atent la inceput si la o parte din meciurile lui Mutu la Chelsea. 

Am ras copios atunci cand Giovanni Becali in cel mai golanesc mod posibil si-a batut joc de Grigore Cartianu cu ale sale idei libere, acum un ziarist resapat. Traiam sa ii vad le televizor pe acesti oameni din fotbal, care brusc, acum in al 20-lea an de viata mi se pare niste personaje hilare, ridicole, scabroase, niste tipologii desprinse din literatura universala, oameni care s-au transformat din simpli bisnitari, speculanti, la oameni de afaceri onesti ai capitalismului, in fauritori de dinastii, oameni care iau deciziile in tara.

Dar pana la urma, nu conteaza de unde vin banii din fotbal, conteaza echipa, fotbalistii, emulatia intreaga din jurul unei echipe, care face inima suporterului sa bata ca o toba de la celebra formatie Los Platanos. Si inevitabil, am renuntat scarbit de lipsa de performanta sa iubesc fotbalul. Am crescut, am ajuns sa vad si sa intelege ca totul se face dupa ureche in fotbalul romanesc. Am ajuns sa vedem dragi microbisti, produsul fotbalului, specimene gen Adrian Cristea, Claudiu Raducanu (care mi-a facut copilaria mai fericita prin golurile marcate la Steaua si care acum a ajuns aproape pe drumuri), Adrian Mutu (finul lui Nicu Gheara), Dinu Vama, Copos Savarina, onorabilul Nea Jean Padureanu. Ce sa mai... Vorbim de toata cooperativa pe care inca sunt prea tanar sa o cunosc.