Va spuneam dragi prieteni ca unul dintre sporturile mele favorite e ciclismul. Urmaresc ciclism de dinainte sa stiu sa citesc si sa prind gustul fotbalul, implicit iubire pentru echipa mea favorita Steaua Bucuresti. Daca sunteti un pic cunoscator de ciclism stiti probabil ca intr-un an competitional sunt cateva mari tururi plus cateva curse clasice precum Paris Roubaix, Liege-Bastogne-Liege, Amstel Gold Race, care sunt curse de o zi si au traseu extrem de dificil, desfasurandu-se de mai bine de 100 ani (Paris Roubaix a inceput in 1896). Cele trei mari tururi de care va vorbesc sunt: Il Giro sau Turul Italei, Vuelta sau Turul Spaniei, Le Tour de France, altfel zic Turul Frantei.
La inceput am prins dragoste de ciclism datorita peisajelor, insa e o poveste mai lunga asta. Ciclismul nu e doar un sport, fiecare competitie ciclista vine cu o istorie a zonelor in care se desfasoara, traditii culinare, franturi de istorie si poate un alt mod de viata al locuitorilor, strain noua romanilor, care parca suntem inchisi in niste ziduri precum Ana, sotia mesterului Manole.
Acum si pret de 2 saptamani de acum incolo, se desfarsoara Il Giro, spectaculosul tur ciclist al Italiei. Cu toate ca perioada romantica a ciclismului a trecut, la fel ca si in cazul multor sporturi, nu reusesc sa ma saturi de privit la Eurosport etapele de munte, in care se decid si castigatorii turului, deoarece sprinterii, cei care castiga pe plat sunt practic inexistenti pe munte, musculatura lor e formata si antrenata pentru plat.
Trebuie sa stiti, daca tot am vorbit de cele trei mari tururi, cele mai importante curse clasice si in fiecare tur, castigatorul la general poarta un tricou distinctiv, adica primul in clasamentul general de exemplu in Turul Italiei poarta tricoul roz, castigatorul la puncte, adica cele mai multe clasari in primele pozitii la final poarta un alt tricou, cel mai bun catarator pe mune la fel...
Astazi a fost vreme rea in primul mare tur al sezonului, Turul Italiei, iar cu toate ca etapa ce se termina la cateva mii de meltrii altitudine se prefigura extrem de spectaculoasca, transmisia prin elicopter, motociclete nu sa putut realiza datorita cetii, astfel ca am asteptat 2 ore imagini video din etapa si mai apoi baietii de la Eurosport au revenit cu finalul, ultimii 500 m care au fost transmisi cu o camera fixa....
Va garanez ca fiecare clipa de asteptare a meritat. Incepeti prieteni sa urmariti si clismul, a doua mea dragoste din punct de vedere sportiv, poate chiar prima, in lupta cu fotbalul...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.