Majoritatea dintre voi ati auzit de
multinationale, de salariile atractive pe care se spune ca le platesc
pentru munca prestata, de biroul cub, care seamana cu cel din filmele
vazute la americani. Mult visata cartela de intrare, bonus-urile
consistente sunt pentru multi dintre voi reprezinta un ideal in viata,
iar job-ul mult visat de majoritatea romanilor cu siguranta e un job
intr-o multinationala.
Dragi prieteni tin sa va spulber visele,
mai bine zis visul acesta similar cu “American Dream”, tin sa va anunt
ca multinationalele din Romania nu platesc atat de bine pe cat se spune,
iar timpul dumneavoastra liber devine parte integranta din timpul pe
care il petreceti la job. Am discutat recent cu prieteni, care odata ce
au pasit in cladirea companiei fericitii ca si-au gasit locul de munca
mult visat, in acea cladire cu birouri in turn si geamuri mari, acel
zgarie nor, au ramas dezamagiti, lovindu-se cu acelasi probleme cu care
se confruntau la vechiul job romanesc. Seful in cele mai multe cazuri e
la fel de acru, salariul peste 25 de milioane este strict conditionat de
orele care le stai peste program, iar orice mica gresala, intarziere se
plateste crunt. Pe de alta parte firma poate oricand sa se
descotoroseasca de tine, mai ales daca in timp acumulezi si alte
obligatii, care te fac sa lucrezi din ce in ce mai putin peste orele de
program si sa iti iei liber din ce in ce mai des. Am prieteni care imi
spun ca uneori ii trimite seful acasa (in multinationalele mai rasarite)
dupa celebrul caz de la Ernst & Young, unde o femeie in floarea
varstei a murit la munca de epuizare. Alte cunostiinte imi spun, ca ei
isi selecteaza personalul in functie de timpul pe care sunt dispusi sa
il acorde companiei, iar un intership intr-o astfel de companie
echivaleaza mai mult cu o munca benevola de 3 luni, la sfarsitul careia
de alegi cu un minim de experienta. La polul opus se situeaza norocosii,
care au destula experienta si a caror munca este vitala pentru bunul
mers al terburilor, care se lauda cu concedii decontate, cu prime
substantiale si cu intalniri si coferinte la munte, desigur acestia cam
au peste 30 ani si inceput de chelie, masina, apartament in centru luat
in rate si sunt foarte putini. Multinationalele din Romania nu sunt
altceva decat o rotita dintr-un sistem capitalist infect aplicat si in
Romania.
The king is profit!Apropo, cum vi se par citatele de mai jos despre lacomie?
Lăcomia înseamnă să iei toate jucăriile şi să nu-i laşi frăţiorului tău nici una.
Lăcomia este incarnarea egoismului şi când oamenii capătă şi strâng peste nevoile lor imediate, alţii sunt lăsaţi în nevoie.
Sursa Poza;financiarul.ro
Scuză-mă dar încă mai crezi în vorbele altora? Adică lăsai impresia că şi tu credeai aceleaşi chestii - salar mare, mediu de lucru bun etc etc. Mie mi-au ajuns doar 2 luni într-o companie - nu multinaţională dar cu aceleaşi fiţe. Şi o am şi pe soră-mea exemplu - lucrează într-un astfel de mediu. Prefer să fiu operator în fabrică decât "funcţionar" într-o multinaţională.
RăspundețiȘtergereOricum - nu e nimeni de învinuit! Nici chiar şefii ăia acri. Ăsta este capitalismul - time is money! Money means power! Power gives pleasure! With great powers come great responsabilities! Şi lista continuă. Şi unde mai pui că românul nu este "cut for the job" într-o multinaţională. Românul care stă aici şi munceşte într-o multinaţională fără să iasă într-o deplasare într-o filială a acelei multinaţionale nu o să fie niciodată "cut for the job!"
Sănătate şi numai bine!