Ca niste nostalgici care isi aduc aminte de aspecte din trecut ne gandim acum ca presa si televizorul nu mai sunt cum au fost. Cand eram mici vedeam presa cu respect, iar programele tv ca sursa de informare si de timp liber. Parca nu erai om intre oameni daca nu aveai un televizor trecut de la Diamond cu alb negru si cateva butoane pana la cele color si moderne cu telecomanda. Dar daca televizoarele au evoluat in sine sa presa a decazut.
Prea mult a nuditate, prea multa nulitate. Ai spune ca primim ceea ce cerem. Da, controlul il detinem nu ca pe vremea cand eram limitati in audiovizual. Avem programe non stop nu cu ora si cu toate acestea mai rar gasesti ce sa privesti. Ne-au invadat programele de monden ca pe principiul amercanilor care au moda cu paparazzi. Ne expunem prea mult viata ca si cand ar fi bine de stiut ce fond de ten foloseste Dragusanu sau ce spune Albu despre startegia comerciala a celei mai intai mentionate.
Dar ne-am obisnuit cu asta. A devenit parte din viata noastra pentru ca intr-un fel sau altul ne identificam cu cei care se expun in fata televizorului. Pentru ca din frustrarile noastre ne place sa ne gandim ca exista si altii mai nefericiti, exista si altii cu probleme si poate ale unora sau altora sunt mai grave, mai jenante, pe ei ii vede toata tara.
Desi un punct in plus il castiga presa care lipsita de limitari scoate la lumina ceea ce putini stiu s-a pierdut farmecul de alta data. Inainte existau ca un trend abonamentele pentru ziare; acum ne abonam la newsletter online. Inainte rasfoiam mai multe ziare, acum citim cu un singur click. Bine macar ca Esca a ramas sa tina loc de trecerea timpului cu aparitia sa la stiri, zi de zi.