Loazele...

Conform interpretarii rezultatelor ultimului recensamant din Romania, din anul 2011, daca retin bine, se concluzioneaza ca am ramas cam 19 milioane de cetateni, creste iarasi numarul populatiei de etnie rroma si suntem cam 250 mii de analfabeti. Revenim astfel ca intr-un deja-vu la problema romanesca a educatiei. Bacalaureatul e din pacate doar de doua ori pe an, avem asadar ocazii putine sa ne amintim de problema tarii noastre. Educatia...Lipsa educatiei e ca o veche mostenire, un balasat ce ti se pune in spate in viata. Parca fara educatie si cultura nici viata daca esti extrem de bogat nu o traiesti la maxim! Ca tot traim in tara stereotipurilor...Cum o dai, cum o intorci tot la educatie ne intoarcem. Ca omul trece totul prin propriile filtre, iar unii le au prea dezvoltate, altii deloc!

Si zi de zi, ma intalnesc pe bulevard cu oameni in camasa si pantaloni scurti, ochelari de soare negrii si slapi in picioare. Chiar astazi m-am intalnit cu un fost coleg, cu care incercasem sa fiu si prieten, insa oricat as fi incercat, el vede altfel viata fata de mine. Nu vorbim de educatie, succes in viata, bogatie ci de produsul care il vedem in fiecare zi. Am incercat ani de zile sa incerc sa inteleg mecanismul de gandire al oamenilor extrem de potenti financiari. Sunt putini cu, care pot rezona, ma refer la cei de varsta mea. 

In general imi plac oamenii puternici cu mize in viata. Ce mize in viata poate avea un tanar de 20-23 ani care are deja masina neagra si o mica mostenire? Adica 2-3 case, 1-2 apartamente si un cont bun in banca. Sa nu ma intelegeti gresit, eu ca sa traiesc si sa ma trezesc dimineata din pat, am niste scopuri. Care poate fi scopul unor oameni fara griji, insa mult prea lenesi ca sa aduca plus valoare averii parintilor? La ce se gandeste dupa ce a picat bacalaureatul o loaza prea ignoranta sa dea chiar si spaga?

In cautarea echilibrului!

A trecut si examenul de bacalaureat 2013, fara sa scriu prea mult de el, prins find cu sesiunea. Am ramas un sentimental,  dupa cum ma stiti probabil ma stiti, un tip meditativ si contemplativ prin personalitate, caracter. O balanta echilibrata rau de tot, pana in momentul in care sar talerele in sus, atunci cand se umple paharu. Da, inca odata mi s-a confirmat ca nu traim intr-o tara zdravana la cap. In primul rand, analizand rezultatul, procentul de promovare, avem un rezultat statistic vorbind mai bun decat anul trecut. Promovabilitate 55 %, fata de 40 % cat am avut anul trecut, insa am scos din aceasta ecuatie faptul ca s-au inscris mai putini elevi la aceasta sperietoare nationala numita examen de bacalaureat. Subiectele au fost relativ ok, exceptand poate subiectul la limba si literatura romana, in care elevii la punctul III au avut ca tema de lucru, poezia. Numele problemei e Bolintineanu dragi prieteni.

Si e o problema greu de rezolvat. Statul politinesc, invocat de jurnalisti, ar zice acestia ca exista in viata noastra tot mai des si nu e o simpla cangrena, precum sistemul educational romanesc. Cand apare intodeauna un astfel de caz gen Bolintineanu, Gigi Becali arestat simt tot mai des parfumul dulce amar al falimentului nostru ca oameni, ca tara, ca indivizi conditionati social si financiar, scarbiti de putregaiul din societatea romaneasca.

Da, poate sunt pesimist. Pentru mine perioada asta a anului e cu adevarat infernala. Am trecut peste inca o sesiune din viata mea si mai am 2 in calitate de student. Si am si sperante de job, adica vreau sa am job in domeniul pe care il studiez! Cum sa nu sara talerele?