Cat de sigur mai este zborul cu avionul

Ne mai simti in siguranta chiar si in cel mai sigur mijloc de transport? Mai avem incredere in avioane sau mai avem incredere intr-un sistem pana la urma? Unii socati, altii siderati incearca sa isi gaseasca un raspuns. Poate ca ila vem deja si se numeste fatalitate. Acelasi lucru s-a intamplat in alte mii de cazuri cand nu s-a putut prezice sau preintampina anumite evenimente.

Vestea socanta despre ceea ce a deturnat si prabusit un avion a socat o lume intreaga. Din cauza unui moment in care nevoia unui pilot nu credea ca impune probleme, din cauza celui care suferea de depresie si totusi activa in domeniu bilantul de astazi este de 150 de decedati, inclusiv pilot, copii, parinti, elevi. Oameni cu destine frante.

Ce a facut posibila crearea unui mediu propice pentru cel care a facut acest gest? Se comenteaza acum despre plecarea din cockpit a pilotului. Pentru a linisti oarecum publicul roman s-au dat in presa detalii despre astfel de proceduri. Se spune in comunicate ca intr-un astfel de moment se cere permisiune si copilotul sau pilotul nu vor ramane singuri. Orice insotitor de zbor poate lua locul acestuia din urma cat timp isi exercita o nevoie naturala pana la urma.

Desigur, nu se poate considera ca o tragedie aviatica trebuie sa ne tina departe de acest mediu. Nu poti considera ca nu vei mai zbura candva cu avionul de frica a ceea ce s-ar putea produce. De fapt un soi de teama are fiecare pentru ca a muri se poate intampla oricand. Ramane doar revolta de a muri de mana altuia cand ai fi avut drept la viata, cand aveai destinul in fata. Ramane nedreptatea.

Cat de sigur mai este zborul cu avionul? Nu la fel de sigur ca in vremurile in care credeam ca zborurile aeronavelor au cele mai putine victime si implicit cele mai putine sanse de a devia la o problema nefericita, marcata apoi ca fiind accident.

Cum stam la capitolul bataie

Copiii din Romania sunt batuti. Asta se intampla cel putin o data in viata lor, cel mai adesea in copilarie. Insa este de ajuns aceasta singura data pentru a ramane cu o trauma ce te urmareste tot restul vietii. Intr-un stil poate mai putin barbar bataia se poate confunda insa atat de usor. Scuturat usor si certat este pentru unii tot o forma de agresiune fizica.

Un studiu realizat de cei de la "Salvati Copiii" arata ca unul din 5 adulti considera bataia ca rupta din rai. Poate ca lor le usureaza munca de a tine sub control total un copil, de a nu sta cu ochii pe el ca pe butelie. Acelasi studiu arata ca jumatate din copiii tarii sunt batuti. Si pentru ca fi mai clari si a intelege ca exista o problema reala bataia se defineste aici cu agresiunea fizica, cu lingura de lemn, cu o curea sau chiar cu un bat, aceasta fiind deja o varianta clasica.

Facem, dar nu spunem. Asa se face ca doar unul la 200 de parinti recunoaste fapta sa. Si culmea, avem legi insa nu iese nimic din asta. Avem copii batuti si nu credem ca este o problema. Cum sa constinetizam mai bine situatia?

Intrebati despre aceste cazuri, sub anonimat desigur, parintii spun ca mai aplica si o corectie insa tine de faptul ca cei mici fac obraznicii si tot ei ca si adulti sunt trasi la raspundere. Ce s-ar intampla insa daca in fiecare caz s-ar aplica legea care duce chiar si la inchisoare pe ceic are isi bat copiii? Parintii considera ca acel copil le apartine si nu este al statului- vorba aceea, eu te fac eu te omor.

De frica, de rusine, din proasta sau lipsa de informare nu se raporteaza abuzurile desi ele clar exista. Nu se spune despre nimic desi si parintii sunt constienti de astfel de cazuri. Si nu este de mirare ca cel putin anul acesta Romania inregistreaza cea mai scazuta natalitate si acesta este doar un inceput de drum...