vineri, 3 august 2012

De ce?


Treptat, treptat am devenit in ultima vreme un telespectator fidel al Jocurilor Olimpice de la Londra.Nu ma intereseaza decat unele sporturi...Nu m-am bucurat foarte tare la judo, nici la haltere insa campionul de tir Alin Moldoveanu m-a facut mandru ca sunt roman.Am urmarit cu foarte mult interes si finala olimpica la sabie pe echipe insa am ramas un pic la sfarsit cu un gust amar, chiar daca am luat argintul.EU NU inteleg sintagma, si-au dorit mai mult ca noi, au fost mai buni...

Nu prea imi plac nespus de mult rezultatele de pana acum, insa imi place deosebit de mult interviul cu Alin Moldoveanu.Mi-a placut si concursul la sabie, insa vroiam tare mult aurul, mai ales ca pana acum nu am auzit decat de Mihai Covaliu si nu de sportul numit sabie/scrima.Vreau mai mult, sper la mai mult pentru sportul romanesc, toti trebuie sa vrem mai mult.Am spus ca nu ma impresioneaza rezultatele, insa sunt fericit, bucuros pentru ca simt ca Romanaia exista in lumea buna, spiritul, suflul romanesc e la Londra si nu il vedem doar noi, romanii.Sper ca statul roman si compatriotii mei sa nu uite de acesti sportivi.Eu personal nu am uitat de Camelia Potec si nici de Lipa.

Interviu integral:tolo.ro

Mîngîind ușor pușca, Alin spune că secretul e să refuzi dansul indeciziei. Să-ţi golești mintea. Să nu ai ezitări, așteptări, senzaţii. E ca atunci cînd a stat la prezentarea finaliștilor neclintit, cu ochii închiși și mîinile la subraţ.

Ai un ritual? “Cînd eram începător în tir, da, chiar scriam ce trebuie să fac. Am încercat procedee de calmare, de respiraţie”. Unii vorbesc chiar de hipnoză autoindusă în tir. “Nu știu asta”, zîmbește el. Tot din ochi. Numai din ochi. Cutele buzelor rămîn credincioase patului armei.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.